Compunere - Ultimele zile din vacanţa de vară

O compunere despre cum îmi voi petrece ultimele zile libere, rămase din vacanţa de vară.

Sfârşitul vacanţei de vară se apropie de final cu paşi repezi. Zorii unui nou an şcolar se văd în depărtare. În câteva zile, şcoala va reîncepe, iar odată cu ea vacanţa cu dimineţi libere, pline de joc şi voie bună, va fi doar o amintire.

Mi-am propus ca în scurta perioadă rămasă până la primul sunet al clopoţelui din acest an să profit cât pot de mult de ultimele zile de vacanţă.

Prima pe lista mea de priorităţi va fi grădina zoologică. Sunt curios să văd ultimele animale aduse de la ultima mea vizită la zoo. Totodată, vreau să mă documentez asupra vieţii unor animale, pentru a putea întocmi o compunere pe care trebuie să o prezint în primele zile ale noului an şcolar.

Următorul lucru pe lista mea de făcut până la finalul vacanţei este să găsesc o piscină pentru a participa la un curs de înot. Am realizat în zilele petrecute la mare, că este necesar să ştii să înoţi. În plus, fără să te mişti în voie prin apă nu e nico distracţie la mare. Vreau ca în viitoarea vacanţă la mare să fiu un înotător iscusit.

În zilele care îmi vor rămâne mi-am propus să chem la mine nişte prieteni să încingem un joc de echipă pe noua mea consolă, Xbox 360 cu Kinect. Zilele trecute părinţii mi-au cumpărat două jocuri absolut noi: un joc cu maşini - Forza Motorsport 4 şi unul sportiv - Virtua Tennis 4. Abia aştept să le prezint prietenilor mei aceste jocuri şi să petrecem împeună nişte momente memorabile.

Aş mai avea multe alte lucruri de făcut în această vacanţă, dar trebuie rezerv câteva zile şi şcolii. Trebuie să citesc nişte lecturi de vacanţă pentru a putea întocmi nişte prezentări, pe care le voi preda în prima săptămână de şcoală. Această activitate îmi va fi foarte utilă, deoarece încetul cu încetul trebuie să mă deconectez de la viaţa de vacanţa şi să intru un ritm specific şcolii.

Chiar dacă mă încearcă o uşoară tristeţe când mă gândesc că vacanţa de vară e pe sfârşite, voi încerca să profit de fiecare clipă liberă pe care o mai am, până la începutul anului şcolar.

by cps · 30

Compunere - O zi de vară caniculară la școală

O compunere despre o zi de vară caniculară petrecută în curtea şcolii.

De cum ieşim din clădirea şcoalii, soarele ne întâmpină strălucind orbitor. Razele lui sunt precum nişte săgeţi aprinse. În contact cu pielea noastră lasă în urmă usturimi şi ne trasmite un discomfort de nesuportat. Nici măcar duritatea asfaltului nu-i poate face faţă soarelui nemilos. În mâna discului de lumină şi căldură, asfaltul negru şi zgronţuros pare un cornet de îngheţată. Îl înmoaie după care ameninţă că-l va topi încetul cu încetul. Cu fiecare pas pe care îl facem, simţim cum curtea asfaltată devine elastică şi vălurată, iar căldura acesteia pătrunde prin tălpile groase ale pantofilor. Nările ne sunt invadate de un miros de bitum încins, semn că în curând curtea şcolii va fi asemenea unei oale încoinse.

Câţiva elevi se plimbă anemici prin curtea şcolii. Sunt în căutarea unei umbre binefăcătoare, pentru a se refugia de asprimea razelor de soare. Ziua caniculară este abia la început, dar deja a potolit orice dorinţă de zbenguială a elevilor. O moleşeală neobişnuită şi o linişte apăsătoare pentru o recreţie domină întreaga curte. Cei care s-au încumetat să înfrunte arşiţa dimineţii, sorbesc cu nesaţ din sticlele de apă încălzită. Chiar dacă apa sălcie nu astâmpără setea permanentă, este singurul remediu împotriva fierbinţelii din jur.

Nicio pală de vânt nu adie. Niciun nor nu există pe cerul de sticlă. Soarele şi căldura acestuia sunt stăpânii absoluţi au curţii şcolii. Undeva într-o parte, la umbra zidului clădirii, câţiva elevi se amăgesc la un petec de umbră. Chiar dacă razele soarelui nu-i atinge direct, căldura dogoritoare îi ajunge şi acolo.

Salvarea din această atmosferă aproape incendiară vine odată cu sunetul clopoţelui. Şi acesta pare afectat de căldura neobişnuită. Dacă până acum sunteului era ascuţit şi vibrant, acum se aude răguşit şi palid. Elevii se încolonează unu câte unul şi pătrund în şcoala răcoroasă. În clase, aparatelor de aer condiţionat bâzâie sâcăitor şi se chinuie să diminueze după propriile forţe canicula ce domneşete în exterior.

by cps · 11

Compunere descriptivă - Pădurea după o ploaie de vară

O compunere descriptivă despre pădure, în care pădurea își revine după o ploaie de vară.



O ploaie deasă, cu stropi mari şi grei, a cernut năvalnic din cerul întunecat, preţ de câteva minute. Aşa sunt ploile de vară, ca un duş rece, dar de scurtă durată. Ca o ploaie de gloanţe, aruncate asupra duşmanului, stropii de ploaie au mitraliat coronamentul bogat al copacilor. În chip straniu, pădurea s-a grăbit să îmbrăţişeze capriciul umed al cerului şi a primit cu plăcere binecuvântarea stropilor de ploaie. Copacii par a fi întinerit brusc. Precum un burete uscat, frunzele copacilor s-au grăbit să absoarbă licoarea ploii. Ameţetie de gustul proaspăt al stropilor de ploaie, frunzelor copacilor şi-au preschimbat hainele de un verde palid, într-unele de un verde aprins. Este semnul că ploaia era aşteptată cu nerăbdare de ceva vreme.

Frunzele mari, cărnoase ale copacilor sunt jilave. Apa a îmbibat fiecare celulă a frunzelor, inundându-le fiecare încăpere. Stropii mari de apă alunecă uşor pe curbura armonioasă a frunzelor zdrenţuite. Apoi, picăturile se reunesc între ele şi formează mici şuvoaie care se scurg spre vârful frunzelor. De acolo, picăturile se îndreaptă spre pământ, iar când îl ating sunete înfundate se aud în linişte pădurii. De sus, lumina încearcă să mângâie cu atingerea sa stropii care poleiesc suprafaţa frunzelor. Când reuşesc, zeci de scântei orbitoare se revarsă asupra naturii.

Din când în când un vânticel molcom adie printre copaci. Simţind oportunitatea de a scăpa de apa în exces, copacii îşi scutură corpul înverzit, împrăştiind în jur picături mici de apă. În felul acesta, plantele mici de la sol, aflate la umbra deasă a pădurii, gustă şi ele din apa căzută din văzduh.

Pentru o bucată bună de vreme, pădurea se afla sub stăpânirea unei acalmii dense. Nicun zgomot, cât de mic, nu deranjează liniştea pădurii după ploaie. Pădurea a învăţat să se bucure în linişte de ploaia generoasă care aduce viaţă şi împrăştie speranţă în jur. Liniştea este spartă din când în când de câte un ciripit vesel al unor păsărele zgribulite şi muiate de ploia puternică. Ecoul ciripitului se aude prelung în pădure şi dă de veste celorlalte vieţuitoare că viaţa îşi poate urma cursul firesc, întrerupt de ploaia puternică de vară.

by cps · 84

Compunere cu titlul Vara la pădure

O compunere despre o întâmplare petrecută în vacanţa de vară.

Vara prin pădurea răcoroasă
Astă-vară, eu, Sebastian şi Maria am plecat în păduricea din spatele curţii să culegem mure. Azorel, câinele fricos al bunicilor, a venit cu noi. Era o zi foarte călduroasă, numai bună de o plimbare prin pădurea răcoroasă, departe de soarele care dogorea. În drumul nostru spre pădure am trecut prin livadă bunicilor. În livada cu nuci şi peri înalţi, plină de rod bogat, iarba era înaltă până la mijloc.

În câteva minute am ajuns la pădurea cu copaci înalţi şi cu frunziş des. Am început să căutăm tufele de mure. Nu ne-a luat mult timp şi am găsit mai multe plante cu mure coaptă. Timp de câteva minute, la umbra copacilor, toţi trei am mâncat pe săturate din fructele aflate din belşug. Parfumul şi aromele deosebite ale murelor ne-au încântat simţurile.

În acest timp, Azorel se zbenguia voios prin jurul nostru. Lătra şi dădea fericit din coadă. Alerga de colo-colo vesel şi parcă mai puţin fricos decât de obicei.

După ce ne-am săturat, ne-am îndreptat spre casă. Pe drumul, am vorbit despre scăldat. Ne-am înţeles să mergem la gârla din apropiere, mai spre seară când razele soarelui vor fi puţin mai blânde.

by cps · 68

Descriere - o zi de vară caniculară

O compunere în care este descrisă o zi de vară caniculară. O zi în care soarele arde puternic sus pe cer, iar razele lui toride pârjolesc natura. Compunerea conţine adjective la diferite grade de comparaţie.

Deşi e dimineaţă, soarele arde sus pe cer, aşa cum nu a mai făcut-o de multă vreme. Se anunţă o zi foarte încinsă. După cum a început această zi, ar putea fi cea mai fierbine şi mai nemiloasă zi din acestă vară. Cerul mai puţin albastru decât de obicei pare a fi decolorat de ascuţişul razelor trimise de discul solar. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogoreşte nepăsător.

La fel de speriat este şi vântul. Nu are curajul necesar să-şi arate chipul răcoros nici măcar o clipită. Încearcă din când în când să adie uşor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele atotputernic. Atunci când îşi face simţită prezenţa, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemenea respiraţiei unui balaur, care scuipă flăcări pe nări.

La sol situţia este şi mai dramatică. Iarba este mai uscată ca niciodată şi îngălbenită fără vreme. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul este pârjolit ca după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puţină apă decât de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepţi în faţa soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până şi voinţa de a rămâne verzi. Par aduşi de spate, asemenea unor bătrâni apăsaţi de greutatea anilor mulţi. Frunzişul copacilor nu mai este la fel de mare ca astă-primăvară, iar culoarea de un verde sănător s-a transformat într-un verde-gălbui bolnăvicios.

Cele mai puţin supărate pe urgia vremii sunt câteva şopârle. Cu pielea multicoloră, strălucind în bătaie razelor soarelui, se odihnesc sub cerul liber, chiar dacă afară temperaturile au devenit insuportabile. Piatra pe care stau deja trebuie să fie incinsă la maxim, dar şopârlele nu par a băga de seamă. La fel de leneşe ca de obicei, îşi întind mai bine corpul pentru a capta cât mai mult din căldura soarelui.

Indecis, dacă să se bucure sau să se întristeze de această zi toridă, este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele împrăştiind în jur reflexe puternice şi valuri de căldură. Mai puţin adânc decât de obicei şi poate cel mai puţin întins de când se ştie el, lacul priveşte drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel de capricios toată luna lui cuptor. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet maliţios, împrăştind pe suprafaţa lacului raze usturătoare.

Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului, luna iulie, luna lui cuptor. Dintr-un prieten al naturii, care aducea până mai ieri veselie şi bucurie împrejur, acum, soarele se transformă într-un veritabil duşman al acesteia.

by cps · 83

Compunere narativă - vacanţa de vară la bunici

Despre vacanţa de vară, petrecută la ţară, în satul bunicilor, sub forma unei compuneri narative.

Peisaj de vară
Vacanţa de vară mi-am petrecut-o la bunicii mei din Moldova. Satul în care locuiesc aceştia se află în apropierea râului Prut. Cum în ultima vacanţă de vară am fost ocupat cu diverse examene, vara aceasta am recuperat şi am stat la bunici pe toată perioada verii.

Viaţa la ţară mi-a priit. Aerul proaspăt al satului, aflat nu departe de o pădure întinsă, a fost o adevărată desfătare pentru mine. Departe de aerul poluat al oraşului în care locuiesc, am simţit pe propria piele ce înseamnă viaţa sănătoasă.

În primele săptămâni m-am dezobişnuit cu greu de stilul de viaţă de peste an: computer, internet şi cablu tv. Dintre toate acestea poate cel mai mult mi-a lipsit internetul şi imposibilitatea de a menţine legătura directă cu prietenii mei. După câteva zile am aflat şi avantajul unei oarecare rupturi de ceea ce ne-am învăţat să numim civilizaţie. Este vorba de mai mult timp pentru activităţi precum cititul unei cărţi, plimbări în natură sau participarea la muncile câmpului. Din ultima categorie face părte şi culesul cireşelor, o activitate foarte frumoasă, dar şi îndestulătoare. Un alt câştig al acestei perioade a fost şi faptul că am învăţat să înot. Cu Prutul aflat la o aruncătură de băţ de casa bunicilor a fost foarte uşor să merg aproape zilnic la scăldat. Fără să-mi dau seama, în doar câteva zile, dintr-un om care nu ştia defel să înoate am ajuns un înotător destul de priceput.

Zilele au trecut una după alta, pe nesimţite, iar eu am început să realizez tot mai mult că viaţa la ţară este frumoasă. Nici pe departe nu este atât de plictisitoare pe cât credeam iniţial. În fiecare moment al zilei există o anumită activitate cu care trebuie să te ocupi: de la muncile câmpului, la creşterea animalelor. Am învăţat că trebuie o anumită pricepere în a îngriji şi de a interacţiona cu animalele de pe lângă casa omului. Cel mai mult m-am ataşat de câinele care păzea gospădăria bunicilor, un ciobănesc carpatin masiv, dar blând cu stăpânii, precum o pisică. Atât de mult am îndrăgit acest câine încât mi-am promis ca la întoarcerea acasă să încerc să-i conving pe părinţii mei să-mi permită să am un câine al meu.

La sfârşitul vacanţei de vară, după mai multe săptămâni petrecute în satul bunicilor, pot spune că eram un alt om. Am învăţat să apreciez munca ţăranilor, bucatele tradiţionale, dar şi traiul simplu al oamenilor de la ţară. Am învăţat să apreciez şi să văd beneficiile mâncărurilor gătite în casă, fructele şi legumele culese direct din grădină, astfel că mi-am făgăduit să nu mă mai ating de măncărurile de tip "junk food".

Chir dacă nu cred că aş putea locui în permanenţă la ţară, cred că cel puţin o scurtă perioadă din an merită trăită cât mai aproape de natură. Iar viaţa la ţară este cel mai bun loc în care natura este alături de oameni. Cred că această vacanţă de vară a fost una dintre cele mai frumoase din viaţa mea.

by cps · 100

Sponsored by